Întregul joc călușeresc este alcătuit din ceea ce numim ponturi, respectiv figuri. În zilele noastre se mai cunosc 16 astfel de ponturi ce poartă diverse denumiri, acestea fiind: Chipărata (Câmpia), Căstăiana, Săritura peste bâtă, Rața, Două hopuri, Păpucu', Târnava scurtă, Târnava lungă, Foarfeca scurtă, Foarfeca lungă, Genunchele, Pintenu', A ghinarsului, Balu' mărăcinii, Romana și Roata.

În cadrul jocului un rol important îl deține muzicantul care pentru cele 16 ponturi folosește cinci linii melodice numite: Călușul, Călușul bătrânesc care reprezintă o linie melodică autentică satului, Balu' mărăcinii, Romana, Roata. Este important de menționat că aceste linii melodice sunt cântate numai de o singură vioară.

Ponturile Chipărata (Câmpia), Căstăiana, Săritura peste bâtă, Rața, Două hopuri, Păpucu', Târnava scurtă, Târnava lungă, Foarfeca scurtă, Foarfeca lungă, Genunchele, Pintenu', A ghinarsului sunt jucate pe două linii melodice, respectiv Călușul și Călușul bătrânesc.

Pontului Balu' mărăcinii îi este atribuit linia melodică a Călușului cântat rapid sau simplu - Balu' mărăcinii. Pentru pontul numit Romana, muzicantul folosește linia melodică a cărei denumire este identică pontului în cauză. În sfârșit, pontul Roata are o linie melodică proprie, intitulată Roata.

Ceata de călușari deține cel mai însemnat rol în cadrul acestei părți. Numărul călușarilor trebuie să fie minim 7 și întotdeauna impar.

Responsabilitățile în timpul jocului se împart. Vătaful care este conducătorul cetei, arată prin jocul său pontul care urmează să îl execute ceata, și care la secvența numită cum o fost, întreprinde împreună cu ceata pontul.Vătaful al doilea pe care îl identificăm în partea stângă este responsabil cu hopul, respectiv cu jucatul pe muzică. Vătaful al treilea pe care îl identificăm în partea dreaptă este responsabil de începutul strigăturilor pe muzică. După comenzile, respectiv semnalele vătafului, vătafului doi și vătafului trei, ceilalți călușari încep să joace și să strige.

În curtea oamenilor, acolo unde jocul călușarilor din Romos se practică cel mai des, jocul este structurat în două părți. În prima parte se joacă ponturi care aparțin liniei melodice a Călușului, urmând intrarea călușarilor în casă și urătura vătafului. Cea de-a doua parte este reprezentată de ieșirea călușarilor din casă și jucarea ponturilor Romana, Balu' mărăcinii sau Roata.

Istoria orală denotă că apogeul călușarilor a fost până în anii '50.

Până în anul 1953 în Romos au existat două cete de călușari, susănii și josănii, cete care rivalizau între ele prin prisma jocului și a urăturii vătafiilor. Probabil această concurență a fost un progres care astăzi este vizibil prin ponturile tacticizate și dificile, înfățișate prin sărituri peste bâtă, mers înainte, mers înapoi, petrecute.

Jocul cetei de călușari iese în evidență prin autenticitatea ponturilor și prin păstrarea acestora neschimbate de peste 100 de ani, transmise din generație în generație.